Pana la urma nu mi s-a parut chiar un capat de lume facutul de sarmale. Nu stiu de ce mi-a fost atat de teama sa ma apuc sa le fac. Imi imaginam ca imi v-a lua o saptamana sa le impaturesc insa, zic eu, m-am descurcat destul de bine.
Prima data am facut sarmale cand eram in anul II de facultate. Am vazut la un hypermarket un dispozitiv care pretintea ca stie sa impatureasca sarmale in foi de varza. Eu nu sunt fan sarmale cu varza dar atunci imi era extrem de pofta si am zis ca accept orice. Dispozitivul respectiv nu a facut altceva decat sa improaste cu asa zisele sarmale pe toti peretii din bucatarie...si pe la jumatatea procesului, cand am prins si eu cat de cat miscarea, minunatia de aparat s-a rupt si eu a trebuit sa trec la impaturirea manuala :D Tin minte ca mi-a luat o vesnicie sa termin.
Anul acesta mama mi-a conservat niste frunze de vita de vie. Nu in saramura. Are ea o metoda de conservare cu oparit si picurat esenta concentrata din care se face otet. Nici nu stiu exact cum se numeste. In felul acesta, frunzele pot fi folosite imediat la sarmalute, nu mai e necesar sa le speli in n-spe mii de ape.
Ingredientele pentru sarmale:
- un borcan de 800g cu frunze de vita de vie
- 700 g carne de curcan
- 2/3 cana cu orez cu bob rotund
- o ceapa
- un morcov
- 2 frunze de dafin
- o legatura marar
- o legatura patrunjel
- 300g cuburi de rosii in suc
- sare, piper
In primul rand punem orezul intr-un vas si turnam peste el apa fiarta ca sa se mai inmoaie si sa mai reducem din timpul de fierbere. Incingem uleiul intr-o tigaie mare si calim ceapa tocata marunt, adaugam morcovul taiat la robot, frunzele de dafin, sarea si piperul. Se adauga rosiile in suc date si ele prin robot impreuna cu verdeata. Cat timp se calesc legumele tocam carnea. Adaugam la tigaie carnea tocata si orezul putin umflat dar scurs de apa ramasa. Amestecam cu o lingura de lemn pana la omogenizare si oprim focul.
Pentru pregatirea umpluturii am avut nevoie cam de 20 minute. Umplutura am dus-o pe balcon, la frig, sa se racoreasca mai repede. In timpul acesta am deschis borcanul cu frunzele de vita de vie si le-am desfacut frumos, le-am pregatit sa ma pot misca mai repede la impaturire.
Alegem o cratita potrivita pentru sarmale, punem la fundul ei cateva frunze si apoi trecem la treaba complicata. Nu voi sta acum sa explic cum am facut impaturirea sarmalelor pentru ca nu ma pot declara o experta in executarea acestor manevre. Am gasit pe alte bloguri cu poze si am incercat sa respect pasii. Insa mi-am dat seama ca aveam mai multa indemanare la infasatul primei mele bebeluse nou nascute, decat la sarmale :))
Sarmalele le-am asezat frumos in cratita, in cerc.
Le-am acoperit cu frunze de vita de vie, am turnat apa gata fiarta cat sa le cuprinda, am pus capacul si am pornit aragazul la foc foarte mic.
Cam 45 minute mi-au mai trebuit sa duc la bun sfarsit activitatea....timp in care am fost intrerupta de cateva ori si de Clara.
Dupa o ora de fierbere, gurile flamande erau deja acasa asa ca le-am pus imediat cate o portie de sarmalute in farfurii.
La sarmalele in vita de vie, cel mai bine se potriveste iaurtul, zic eu, smantana fiind mai buna prietena cu cele in varza.
PS: din aceasta cantitate mi-au iesit fix 58 sarmale. De dimensiuni... de la mic la mediu :))) in functie de frunze. Data viitoare poate le voi face cat mai apropiate ca si dimensiune ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu